Un adult de succes este un copil cu parinti responsabili

Specialistii nostrii cred in potentialul copiilor si metoda noastra de invatare contribuie la dezvoltarea emotionala si cognitiva a celor mici.

Propunem art terapia la copii

Aceasta contribuie la dezvoltarea perceptiei vizuale, a coordonarii motorii, a atentiei la detalii, a exprimarii emotiilor si creativitatii.

Bucuria vine din interior si e rezultatul dezvoltarii armonioase a copilului.

Am creat un mediu si un program bine structurat cu stimuli pozitivi care contribuie la starea de bine a copilului.

Personalitatea copilului se construieste pas cu pas.

Noi incurajam jocul ca modalitate educativa prin care copilul isi dezvolta imaginatia si dorinta de explorare, dorinta de cunoastere si cea de socializare.

Firele de iarba ofera surprize copilului indrumat cu grija.

Punem la dispozitia copiilor modalitati de stimulare polisenzoriala, asistate si indrumate de specialisti cu experienta.

Reducerea manifestarilor agresive la copiii cu autism

Copiii cu tulburari de spectru autist (TSA) se pot comporta agresiv fata de ei insisi sau de alti oameni. PAPILLON CLINIQUE aplica in terapie si pune la dispozitia parintilor strategii pe care le puteti utiliza pentru a preveni si a gestiona comportamentul auto-vatamator sau agresiv al copilului.

Comportament agresiv, auto-vatamare in TSA

Copiii cu TSA nu exprima neaparat furie, frica, anxietate sau frustrare in acelasi mod ca si la ceilalti copii. Uneori sunt agresivi fata de ei insisi, ceea ce se numeste comportament auto-vatamator: ar putea sa se loveasca, sa arunce obiecte sau sa se raneasca prin miscari nervoase si repetitive din cap.

Copiii cu TSA ar putea sa se comporte agresiv sau sa se raneasca singuri pentru ca:
  • au probleme cu intelegerea a ceea ce se intampla in jurul lor - ceea ce spun alte persoane sau ceea ce comunica non-verbal alte persoane;
  • nu pot comunica propriile dorinte si nevoi, nu pot sa exprime ca nu doresc sa faca o activitate sau ca doresc un anumit obiect;
  • sunt foarte ingrijorati si tensionati;
  • au sensibilitati senzoriale, cum ar fi o suprasensibilitate la zgomot sau o nevoie de stimulare;
  • doresc sa scape de situatii sau activitati stresante.
Intelegerea comportamentului agresiv la copilul cu TSA poate ajuta parintii sa schimbe sau sa reduca comportamentul acestuia daca privesc acest lucru in 3 etape:
  • antecedente: acestea sunt "declansatoare" pentru comportamentul agresiv sau auto-vatamari;
  • comportament: acesta este modul in care copilul cu autism raspunde la declansator;
  • consecintele sau "recompensele": aceasta etapa reprezinta motivul pentru care copilul cu autism nu se comporta agresiv, ca si cum ar fi permis sa continue cu o activitate favorita sau sa lase o situatie stresanta.
Se poate lucra la comportamentul agresiv al copilului prin schimbarea fie a factorului declansator, fie a recompenselor pe care le primeste copilul pentru a nu se comporta agresiv sau auto-vatama.
Intelegerea cat mai bine a contextului in care copilul poate comunica este, de asemenea, un pas cheie in aflarea a ceea ce cauzeaza comportamentul agresiv. Atunci cand copiii nu pot sa-si exprime sentimentele sau sa ceara ceea ce au nevoie, ei ar putea folosi un comportament agresiv pentru a comunica.

Poate fi util sa te intrebi: "Incearca sa-mi spuna ceva?". De exemplu, daca copilui tau nu-i plac fulgii de porumb, dar nu-ti poate spune, te-ar putea lovi vrand de fapt sa iti comunice "nu vreau!".

Pe de alta parte, uneori, interventiile asupra comportamentului bazate pe o abordare a analizei comportamentului aplicat (ABA) pot contribui la dezvoltarea unui comportamentul auto-vatamator si agresiv al copilului dumneavoastra. Aceste interventii utilizeaza tehnici specializate, structurate pentru a invata copiii comportamente si abilitati noi. De aceea trebuie foarte atent gestionate aceste interventii terapeutice, de catre specialisti cu expertiza.

Gestionarea unei izbucniri agresive a copilului cu TSA nu este usoara, necesita informatii, rabdare, atentie, analiza si predictibilitate (anticipare). Dar puteti incerca sa gestionati comportamentul agresiv atunci cand se intampla.

Iata cateva sfaturi :

Primul si cel mai important lucru este sa ramai calm. Cele mai multe izbucniri agresive sau tantruri se intampla deoarece copilul are sentimente pe care nu le poate comunica. Gestionand propriile sentimente si ramanand calm si linistit, nu va veti adauga emotiile la izbucnirile lui.

Daca observati ca trebuie sa utilizati o imobilizare fizica atunci cand copilul are o eruptie agresiva, discutati cu pediatrul copilului dumneavoastra sau cu un specialist din cadrul clinicii Papillon Clinique, sau cu unul dintre membrii echipei interdisciplinare despre alte optiuni.

Restrictia fizica poate fi periculoasa atat pentru parinte, cat si pentru copil si poate creste adesea anxietatea copilului, chiar poate face situatia sa se inrautateasca. Suportul pentru comportamentul pozitiv este intotdeauna preferabil optiunilor fizice.
Intelegerea contextului in care copilul cu TSA incearca sa raspunda cu un comportament auto-vatamator va poate ajuta sa decideti cum e bine si corect sa interveniti.

De exemplu, copilului ar putea sa ii fie greu sa treaca de la o activitate la alta. Ar putea sa se loveasca cu capul de podea cand ii spuneti ca e timpul sa incheie jocul inainte de a merge la masa. Puteti incerca sa-l avertizati cu cinci minute inainte, sa il ajutati sa impacheteze jocul, aratandu-i o fotografie cu spalare a mainilor si una cu asezat la masa. Acest lucru ii va da un avertisment, plus timp pentru a termina ceea ce face.

In alta situatie, copilul tau s-ar putea lovi singur pentru ca vrea sa te uiti la el si sa vorbesti cu el. Mergand la el si acordandu-i atentie, el se va opri din acea actiune de auto vatamare. Urmatorul pas este sa-l inveti sa atraga atentia intr-un alt mod - de exemplu, spunand "mama/tata" sau aratand o pictograma care indica ceeea ce vrea.

Copilul se poate simti frustrat si atunci cand are nevoie de ajutor. De exemplu, copilul se joaca cu un joc, dar la un moment dat intampina o dificultate, asa ca incepe sa tipe sau sa se muste. Primul pas este sa ajuti copilul sa iasa din acea situatie. Urmatorul pas este sa-l inveti pe copil sa-si arate frustrarea intr-un alt mod - de exemplu, sa arate o imagine care indica ca are nevoie de ajutor.

!!! De retiinut:
! dandu-i copilului ceea ce doreste cand se manifesta agresiv poate intari comportamentul si poate creste probabilitatea sa se comporte in acelasi mod intr-o situatie similara in viitor.

O strategie buna pe termen lung este:
• prevenirea comportamentului, evitand situatiile care il declanseaza: invata copilul sa-si exprime nevoile intr-un mod mai pozitiv;
• ignorati comportamentul auto-vatamator si recompensati copilul atunci cand se exprima intr-un mod mai pozitiv.

Daca acesti pasi sunt greu de urmat, atunci aveti nevoie de obtinerea unui ajutor profesional.
Echipa Papillon Clinique va poate ajuta sa intelegeti si sa administrati comportamentul agresiv sau auto-vatamator al copilului.
Acest lucru poate fi util in special daca ati incercat deja alte strategii fara succes. De exemplu, specialistul Papillon Clinique poate utiliza analiza functionala pentru a determina de ce copilul se comporta agresiv sau se auto-vatameaza. Apoi, impreuna cu familia, va creea un plan pozitiv de sprijinire care include strategii de reducere a comportamentului negativ si de invatare a unui comportament nou.

Claudiu I. IONITA – Pedagog de recuperare pentru prescolari diagnostocati cu tulburari de dezvoltare neuro - psihica - PAPILLON CLINIQUE

Dezvoltarea abilitatilor sociale prin intermediul jocului

Ce sunt jocurile si abilitatile sociale?

Jocul este un angajament voluntar in activitati auto-motivate asociate cu placerea si distractia. Jocul poate consta in interactiuni amuzante, reale sau imaginare, constructive, interpersonale (impreuna cu altii) sau intrapersonale (joc solitar). Jocul este modul in care copiii invata despre mediul inconjurator, despre corpurile lor, despre reguli, despre respect, etc.

Abilitatile sociale sunt abilitatile pe care le folosim in fiecare zi pentru a interactiona si a comunica cu ceilalti. Acestea includ comunicarea verbala si non-verbala, cum ar fi vorbirea, gestul, expresia fetei si limbajul corpului. O persoana are abilitati sociale puternice daca are cunostinte despre cum sa se comporte in situatii sociale si sa inteleaga regulile scrise si implicite atunci cand comunica cu ceilalti.

De ce sunt importante jocurile si aptitudinile sociale?

Jocul este o modalitate prin care copiii invata. Jocul "liber" sau nestructurat in copilaria timpurie este o modalitate importanta pe care copiii o invata despre lumea lor. Jocul este, de asemenea, o cale prin care se pot dezvolta abilitatile sociale. Pe masura ce cresc, copiii invata despre regulile societatii, facand jocuri cu reguli, precum si despre castigarea si pierderea si "jocul corect".

De asemenea, ei invata despre controlul impulsurilor lor pentru a face bine la ceva si despre spatiu, negociere si rezolvarea problemelor. Mai presus de toate, jocul este necesar pentru distractie si relaxare.

Abilitatile sociale sunt vitale pentru a permite unui individ sa aiba si sa mentina interactiuni pozitive cu ceilalti. Multe dintre aceste abilitati sunt esentiale in crearea si sustinerea prieteniilor.

Interactiunile sociale nu se desfasoara intotdeauna fara probleme si o persoana trebuie sa poata implementa strategii adecvate, cum ar fi rezolvarea conflictelor atunci cand apar dificultati in interactiuni. De asemenea, este important ca indivizii sa aiba "empatie" (adica sa fie capabili sa patrundeti in “situatia” altcuiva si sa-i recunoasteti sentimentele), deoarece permite unei persoane sa raspunda intr-o maniera de intelegere si ingrijire a modului in care se simt altii.

Cand un copil are dificultati in joc si in abilitatile sociale putem observa urmatoarele manifestari:
  • Atentie si concentrare slaba;
  • Trece de la o activitate la alta, fara a se concentra pe o anumita jucarie;
  • Ridica jucariile de pe podea;
  • Dificultati prin transformare / partajare;
  • Este suparat cand "pierde" un joc;
  • Nu este constient de ceilalti si nu reuseste sa citeasca sentimentele celorlalti pe baza indicatiilor lor verbale si non-verbale;
  • Are probleme in exprimarea / reglarea emotiilor;
  • Are probleme de abordare a unei persoane; nu stie sa isi faca prieteni si nici sa mentina relatii de prietenie;
  • Are interese repetate sau restranse in jucarii/ joc;
  • Prefera sa se joace singur;
  • Intrerupe frecvent orice discutie sau activitate;
  • Nu este capabil sa mentina un subiect de conversatie si ofera comentarii irelevante in timpul unei conversatii;
  • Nu intelege pericolul;
  • Nu intelege consecintele actiunilor lor.
Jocul este principalul instrument de invatare si modelare a comportamentelor unui copil, este modul prin care el comunica si invata. De cele mai multe ori si adultul gaseste in joc un mijloc facil de asimilare si dezvoltare abilitati sau de reconstruire abilitati.

Echipa PAPILLON CLINIQUE imbina metodele educationale si de terapie si foloseste jocul ca facilitator de evaluare si comunicare, de stimulare a limbajului si dezvoltare a abilitatilor si a inteligentei emotionale.

Iren A. IONITA - Manager General PAPILLON CLINIQUE

Dezvoltarea copiilor: nevoia de explorare si extinderea autonomiei

Dupa nastere copiii exploreaza lumea prin intermediul simturilor si ajung mai apoi in perioada 3-6 ani sa se foloseasca de memorie, atentie, imaginatie, gandire pentru a construi, invata si comunica cu ceilalti.

Varsta prescolara este dominata de intuitie care la randul ei este influentata de perceptie. Perceptia sta la baza piramidei de dezvoltare a copilului si ea se manifesta in prezenta obiectului, implicit a stimulilor: vizuali, auditivi, kinestezici.

Concentrarea copilului se dezvolta gradual, gandirea si memoria este strans legata de evenimentele si trairile fiecaruia. Acestea pot fi stimulate prin joc si exercitiu si trebuie sa se afle sub atenta supraveghere a parintilor deoarece acestea contribuie la dezvoltarea cognitiva.

Copilul trebuie incurajat sa se descurce singur in diverse situatii si o va face cu conditia sa stie ca poate avea suportul parintilor in mometul in care are nevoie. Suport presupune impartirea in etape a unei activitati, nu preluarea si executarea acesteia de catre adult.

Copilul, pentru a se dezvolta, trebuie sa aiba ocazia sa faca singur actiuni, sa nu fie oprit si conditionat, doar monitorizat discret si ghidat. Actiunile pot fi facute de copil de unul singur, dar si impreuna cu persoane de varsta lui sau cu adultii. Un copil isi va extinde autonomia daca va fi lasat sa interactioneze cu cat mai multe persoane din medii si grupuri diferite pentru ca astfel va avea posibilitatea sa invete si sa generalizeze.

Daca aceasta etapa, de 3-6 ani, este tratata cu superficialitate de parinti, copilul poate inregistra intarzieri in dezvoltarea cognitiva care se manifesta prin:
  • intarzieri de limbaj;
  • dificultati de interpretare a cerintelor senzoriale din mediu;
  • dificultati de socializare;
  • dificultati de concentrare, invatare si intelegere;
  • dificultati de exprimare a ceea ce gandeste;
  • explozii de furie.

Echipa PAPILLON CLINIQUE , incurajeaza prin activitati creative gandirea si ofera copiilor posibilitatea sa dezvolte abilitati, sa aprecieze unicitatea, sa gaseasca resurse interioare pentru a gasi motivatia explorarii. Activitatile sunt coordonate de specialisti in educare si dezvoltarea abilitatilor copilului: emotional-comportamentale, cognitive si fizice prin programe bine structurate in cadrul atelierelor si programe individualizate de terapie cu scopul de a constitui suport de interactiune, invatare si dezvoltare.

Iren A. IONITA - Consilier dezvoltare personala PAPILLON CLINIQUE

Inteligenta emotionala

Parintii aleg sa dezvolte inteligenta emotionala a copiilor prin programele Papillon Clinique.

Inteligenta emotionala este rezultanta unei bune coordonari intre informatiile din memorie si emotiile personale, adica intre ratiune si emotie.

Daca inteligenta personala ajuta individul sa isi stabileasaca scopuri, inteligenta emotionala este cea care ajuta la gestionarea emotiilor pentru a atinge scopul propus.

Inteligenta emotionala este mai importanta decat abilitatile/ cunostintele intelectuale si tehnice. Aceasta nu are limite si oricine e pregatit si doreste poate sa-si imbunatateasca nivelul inteligentei emotionale.

Orice experienta implica traire emotionala, iar pentru a dezvolta eficient emotiile, fiecare individ trebuie sa parcurga cativa pasi: sa identifice emotia, sa simta emotia, sa identifice ce transmite emotia, sa aiba capacitatea sa dezvolte un nou fir al actiunii.

Echipa PAPILLON CLINIQUE, construieste si reconstruieste abilitati , identifica blocajele personale si cele de familie/ grup, identifica resursele fiecarui individ si intervine cu planuri individualizate pentru a dezvolta independenta si increderea in sine, perseverenta in fata obstacolelor, controlul impulsurilor, intelegerea emotiilor personale si ale altora.

Iren A. IONITA - Manager General PAPILLON CLINIQUE