Gestionarea comportamentelor negative la copiii prescolari

Parintii se confrunta, uneori, cu comportamente negative ale copilului - crize de plans, arunca obiecte, loveste, se tavaleste pe jos.

Obositi, rusinati de cei din jur sau nervosi, parintii reactioneaza prin aplicarea unor metode de disciplinare cum ar fi: lovitul peste mana sau alte zone, pedepse de izolare la colt sau alta incapere, dar acestea nu ajuta copilul sa se disciplineze, sa devina adult responsabil. Dimpotriva daca aceste metode de disciplinare se repeta, copilul intelege ca asa este modelul normal de invatare, ca asa trebuie sa se comporte el acum cu ceilalti copii si asa trebuie sa faca cand va fi adult.

Copiii care nu primesc suficienta atentie si nu primesc la timp recompense sociale pentru actiunile pozitive, cum ar fi: „Bravo!”, „Ce frumos ai facut!”, „Ai reusit!”, „Sunt mandru de tine!”, vor multiplica in timp comportamentele negative pentru ca ei observa ca primesc mult mai multa atentie cand trec prin crizele de nervozitate sau au actiuni opozabile.

Momentele de criza, suparare, nervozitate ale copilului au intotdeauna o cauza. Este nevoie sa o identificam ca sa putem reactiona intr-un mod constructiv.

Copilul invata comportamente de la familie sau ce la alte persoane, iar exemplul propriu e cel mai bun model. De aceea pentru a disciplina copilul si a impune limite, adultul trebuie sa reactioneze cu calm si sa creeze un sentiment de siguranta si protectie pentru copil, de intelegere si compasiune. Pedepsele rup relatiile dintre copil si parinte si in timp acesta va refuza sa coopereze, devine tot mai opozant la deciziile parintilor, nu il mai recunosc pe parinte ca model si ceea ce este cel mai grav copilul devine tot mai trist, se simte neinteles, este defensiv si chiar anxios sau depresiv.

Nu uita! Copilul invata ce traieste. Pedeapsa nu este o lectie ci o refulare de moment a adultului sau o retraire a evenimentelor din trecut.

Noi, PAPILLON CLINIQUE, utilizam metode si instrumentecare invata copilul sa-si gestioneze emotiile, sa inteleaga rolul sau in familie, sa-si constientizeze actiunile, sa socializeze si sa comunice. Primul pas este ca parintele sa identifice si sa constientizeze comportamentele negative, apoi sa solicite sprijin si consiliere pentru situatiile in care nu gaseste solutii eficiente de rezolvare.

Iren A. IONITA- Consilier de Dezvoltare Personala PAPILLON CLINIQUE