Un adult de succes este un copil cu parinti responsabili

Specialistii nostrii cred in potentialul copiilor si metoda noastra de invatare contribuie la dezvoltarea emotionala si cognitiva a celor mici.

Propunem art terapia la copii

Aceasta contribuie la dezvoltarea perceptiei vizuale, a coordonarii motorii, a atentiei la detalii, a exprimarii emotiilor si creativitatii.

Bucuria vine din interior si e rezultatul dezvoltarii armonioase a copilului.

Am creat un mediu si un program bine structurat cu stimuli pozitivi care contribuie la starea de bine a copilului.

Personalitatea copilului se construieste pas cu pas.

Noi incurajam jocul ca modalitate educativa prin care copilul isi dezvolta imaginatia si dorinta de explorare, dorinta de cunoastere si cea de socializare.

Firele de iarba ofera surprize copilului indrumat cu grija.

Punem la dispozitia copiilor modalitati de stimulare polisenzoriala, asistate si indrumate de specialisti cu experienta.

Motricitatea fina in tulburarile de dezvoltare

Dezvoltarea unui copil trebuie facuta treptat, oferindu-i un cadru adecvat varstei, fara a-l asalta cu informatii pe care creierul lui nu le poate asimila. Creierul copilului trebuie antrenat si stimulat astfel incat procesul de invatare sa fie corelat cu varsta. 

La varsta de 2-3 ani este foarte important sa se acorde atentie dezvoltarii abilitatilor motrice fine: copilul trebuie sa modeleze, sa decupeze, sa sorteze obiecte mici, sa se joace cu diferite texturi. Daca aceste activitati nu se fac la timp, apar probleme de vorbire si apoi probleme de dezvoltare mintala.

Terapia de integrare senzoriala, realizata de specialistii Papillon Clinique, prin metode si cu echipamente specifice, contribuie la:
  • dezvoltare cognitiva,
  • dezvoltarea limbajului
  • controlul emotiilor
  • dezvoltare fizica si creativitate
  • deprinderea abilitatilor sociale.
Beneficiile imediate ale folosirii simturilor in joc contribuie semnificativ la dezvoltarea creierului si se reflecta in dezvoltarea emotionala si cognitiva. Pentru că dezvoltarea emotionala si cea sociala sunt importante, este recomandat ca jocul senzorial sa fie impartasit, adica sa fie impreuna cu cineva.

In copilaria timpurie informatiile din mediul înconjurător sunt primite prin intermediul perceptiei, iar perceptia se face cu ajutorul simturilor si se sedimenteaza la nivelul creierului ca baza de date pentru
procesul de comparare si invatare. 

In practica intalnim copii care au tulburari de dezvoltare care se manifesta prin hipersensibilitate sau hiposensibilitate, care duc la lipsa atentiei sau agitatie, ceeea ce face ca ei sa nu poata parcurge etapele invatarii in mod adecvat. Acestea, in fapt, sunt efectele unei lipse de stimulare sau a unei suprastimulari.

Echipa PAPILLON CLINIQUE foloseste ca metoda de dezvoltare cognitiva si emotionala integrarea senzoriala si jocul senzorial pentru ca fiecare individ sa capete incredere si echilibru in fortele sale, sa
perceapa mediul adecvat si sa poata raspunde constient si promt la stimuli.

Iren A. IONITA- Terapeut de recuperare a copiilor cu TSA la
PAPILLON CLINIQUE

8 PASI ESENTIALI pentru recuperarea copilului cu TSA


Multumesc echipei de evaluare si interventie terapeutica a PAPILLON CLINIQUE, pentru conceperea acestor recomandari pentru parinti. 
Este natural ca parintii sa treaca prin momente emotionale dificile atunci cand afla ca posibila tulburare in dezvoltare/ lipsa abilitatilor este asociata cu tulburare din spectru autist. Este nescesar, insa, ca orice decizie si abordare sa fie tratata cu calm, indiferent de complexitatea cazului. 

Exista foarte multe cazuri de recuperare, de dobandire a abilitatilor si in mare parte a autonomiei necesare conform varstei in cazul diagnosticarii si interventiei timpurii cu echipa interdisciplinara si prin crearea unui plan individualizat si metode adecvate.

1) Interventia timpurie interdisciplinara – mareste semnificativ recuperarea si deblocarea abilitatilor.

Recomandam parintilor sa actioneze de la primul semn de intarziere in dezvoltare. Primul pas este Evaluarea Interdisciplinara, psihologica si de dezvoltare psihomotorie. Imediat dupa aceasta etapa trebuie intervenit cu terapie intensive, sau de intretinere, ambulatorie, conform planului de interventie rezultat in urma evaluarii. Rolul echipei interdisciplinare este de a interveni pe mai multe arii de dezvoltare, de a dezvolta abilitati prin interventii diferite aplicand principii de baza in cazul TSA, cel al Generalizarii (discipline variate, abordari variate, activitati variate, rezultat comun). 

Majoritatea parintilor se lupta cu diagnosticul timp de luni sau ani, ceea ce este extrem de daunator pentru copil. Interventia timpurie are un rol foarte important in recuperarea copilului cu TSA (autism,
elemente autism, disfunctii si intarzieri de dezvoltare).

2) Asigurarea/ confirmarea diagnosticului de autism

Utimele studii realizate demonstreaza ca TSA poate fi identificat pana la varsta de 1 an. Papillon Clinique poate asigura evaluarea interdisciplinara copiilor cu varsta de peste 6 luni si totodata poate
asigura interventia pentru diagnostic cu Medic Neurolog si Psihiatru.
Un semn comun de diagnostic pe care parintii preocupati l-au gasit in identificarea unor elemente de autism, pentru copiii cu varsta de peste 1 an, este modul in care copilul reactioneaza la numele sau, atunci cand este strigat de persoane straine. Daca este strigat de 10 ori de persoane diferite, iar copilul raspunde la mai putin de 7-8 ori, exista riscul ca acesta sa dezvolte elemente din spectrul autism.
Recomandarea este evaluarea imediata si daca temerile sunt confirmate, porniti interventia interdisciplinara deoarece orice ora de terapie este importanta.

3) Parintele trebuie sa inteleaga ce s-a intamplat cu copilul sau.

Daca puteti lasa deoparte diagnosticul medical, faceti o scurta pauza si intelegeti ce s-a intamplat copilului dumneavoastra si va va ajuta in recuperarea acestuia. In fapt, copilul nu este bolnav, el este mai putin prezent la mediul inconjurator, mecanismul lui cognitiv functioneaza altfel. In acest moment mintea lui se pregateste sa-si croiasca propria sa lume, de aceea interventia timpurie este
benefica pentru ca recuperarea este mai rapida si mai usoara. In acest context copilul isi formeaza stereotipii pentru a-si creea un cadru sigur. El se auto-stimuleaza din aceasta cauza. Preveniti!
Pentru ca acest lucru il impiedica sa invete lucruri noi.

4) E timpul pentru asumarea actiunilor

Acum sau niciodata, nu va puteti permite intarzierea in luarea deciziei de interventie. Pune-ti toata energia in a intelege copilul. Efortul concentrat FAMILIE - TERAPEUTI este relatia necesara pentru a avea o sansa buna de recuperare.

5) Copii cu autism – integrare in colectivitate

Integrarea copilului cu TSA in colectivitate se face treptat, daca acesta este pregatit, de cele mai multe ori cu suport. Daca acest lucru nu se intampla, copilul se poate simti agresat de stimuli si se inchide si mai mult, poate inregistra un regres sau dezvolta comportamente agresive de autoaparare.

6) Relatia terapeut-parinte

In terapia de recupearare terapeutii trebuie sa lucreze in echipa impreuna cu familia. Se intampla de multe ori ca familia sa simta o usurare atunci cand gasesc un terapeut sau un grup de terapeuti care sa lucreze cu copilul lor. Foarte importanta este familia si implicarea acesteia in recuperarea copilului, deoarece aici in nucleul familial acesta gaseste resursele majore de recuperare, aici petrece cel mai mult timp fizic. Copilul are nevoie de stimulare emotionala, fizica si cognitiva, de invatare pasiva, el nu trebuie lasat sa se retraga in lumea lui, sa se rupa de realitate. Prin joc, copilul trebuie stimulat constant sa participe la diverse activitati pentru ai antrena mintea.

7) Stimularea virtuala

De cele mai multe ori acesta devine o fixatie, copilul nu invata nimic structurat din mediul virtual, dimpotriva il ajuta sa se retaga in lumea lui si sa nu perceapa corect realitatea, promoveaza comportamentul lui de autostimulare. 
In practica terapeutica, se inregistreaza rezultate minunate in cazurile in care copiii au fost indepartati de acesti stimuli. Atentia copilulul se imbunatateste, iar perceptorii se activeaza.

8) Ce trebuie sa faca parintii pentru recuperare?

Este, din nou, "acum ori niciodata". Prioritizati recuperarea copilului dumneavoastra. Parintii pot interveni in recuperarea copilului cu sprijin specializat sau se pot adresa unor specialisti pentru a beneficia de terapie si consiliere familiala. Terapia nu trebuie facuta la intamplare, in orice conditii si contexte. 
Exista capcana in care parintii cad si anume, din dorinta de a rezolva cat mai repede totul, culeg informatii din diverse surse si actioneaza haotic, adica incearca mai multe variante de terapie si cu mai multi specialisti fara ca acestia sa aiba un plan comun. In acest caz copilul in loc sa avanseze, este bulversat de avalansa de informatii si creierul lui nu mai asimileaza structurat. 

Recomandam parintilor sa depaseasca aceasta bariera si sa isi construiasca o perspectiva cu un specialist care sa coordoneze aceasta interventie multidisciplinara prin comunicare si plan unic individualizat, adaptat pe nevoia fiecarui copil si a familiei sale.
Echipa PAPILLON CLINIQUE lucreaza dupa un protocol de interventie structurat, multimetodic si multidisciplinar care are ca repere: echilibrul familiei, adaptarea planului de interventie la potentialul fiecarui copil, stimularea treptata si adaptata la nevoile cognitive, motrice si emotionale, pentru a descoperi resursele proprii si a obtine motivatia explorarii si invatarii.

Claudiu IONITA - Consilier de Dezvoltare Personala PAPILLON CLINIQUE Bacau

Reducerea manifestarilor agresive la copiii cu autism

Copiii cu tulburari de spectru autist (TSA) se pot comporta agresiv fata de ei insisi sau de alti oameni. PAPILLON CLINIQUE aplica in terapie si pune la dispozitia parintilor strategii pe care le puteti utiliza pentru a preveni si a gestiona comportamentul auto-vatamator sau agresiv al copilului.

Comportament agresiv, auto-vatamare in TSA

Copiii cu TSA nu exprima neaparat furie, frica, anxietate sau frustrare in acelasi mod ca si la ceilalti copii. Uneori sunt agresivi fata de ei insisi, ceea ce se numeste comportament auto-vatamator: ar putea sa se loveasca, sa arunce obiecte sau sa se raneasca prin miscari nervoase si repetitive din cap.

Copiii cu TSA ar putea sa se comporte agresiv sau sa se raneasca singuri pentru ca:
  • au probleme cu intelegerea a ceea ce se intampla in jurul lor - ceea ce spun alte persoane sau ceea ce comunica non-verbal alte persoane;
  • nu pot comunica propriile dorinte si nevoi, nu pot sa exprime ca nu doresc sa faca o activitate sau ca doresc un anumit obiect;
  • sunt foarte ingrijorati si tensionati;
  • au sensibilitati senzoriale, cum ar fi o suprasensibilitate la zgomot sau o nevoie de stimulare;
  • doresc sa scape de situatii sau activitati stresante.
Intelegerea comportamentului agresiv la copilul cu TSA poate ajuta parintii sa schimbe sau sa reduca comportamentul acestuia daca privesc acest lucru in 3 etape:
  • antecedente: acestea sunt "declansatoare" pentru comportamentul agresiv sau auto-vatamari;
  • comportament: acesta este modul in care copilul cu autism raspunde la declansator;
  • consecintele sau "recompensele": aceasta etapa reprezinta motivul pentru care copilul cu autism nu se comporta agresiv, ca si cum ar fi permis sa continue cu o activitate favorita sau sa lase o situatie stresanta.
Se poate lucra la comportamentul agresiv al copilului prin schimbarea fie a factorului declansator, fie a recompenselor pe care le primeste copilul pentru a nu se comporta agresiv sau auto-vatama.
Intelegerea cat mai bine a contextului in care copilul poate comunica este, de asemenea, un pas cheie in aflarea a ceea ce cauzeaza comportamentul agresiv. Atunci cand copiii nu pot sa-si exprime sentimentele sau sa ceara ceea ce au nevoie, ei ar putea folosi un comportament agresiv pentru a comunica.

Poate fi util sa te intrebi: "Incearca sa-mi spuna ceva?". De exemplu, daca copilui tau nu-i plac fulgii de porumb, dar nu-ti poate spune, te-ar putea lovi vrand de fapt sa iti comunice "nu vreau!".

Pe de alta parte, uneori, interventiile asupra comportamentului bazate pe o abordare a analizei comportamentului aplicat (ABA) pot contribui la dezvoltarea unui comportamentul auto-vatamator si agresiv al copilului dumneavoastra. Aceste interventii utilizeaza tehnici specializate, structurate pentru a invata copiii comportamente si abilitati noi. De aceea trebuie foarte atent gestionate aceste interventii terapeutice, de catre specialisti cu expertiza.

Gestionarea unei izbucniri agresive a copilului cu TSA nu este usoara, necesita informatii, rabdare, atentie, analiza si predictibilitate (anticipare). Dar puteti incerca sa gestionati comportamentul agresiv atunci cand se intampla.

Iata cateva sfaturi :

Primul si cel mai important lucru este sa ramai calm. Cele mai multe izbucniri agresive sau tantruri se intampla deoarece copilul are sentimente pe care nu le poate comunica. Gestionand propriile sentimente si ramanand calm si linistit, nu va veti adauga emotiile la izbucnirile lui.

Daca observati ca trebuie sa utilizati o imobilizare fizica atunci cand copilul are o eruptie agresiva, discutati cu pediatrul copilului dumneavoastra sau cu un specialist din cadrul clinicii Papillon Clinique, sau cu unul dintre membrii echipei interdisciplinare despre alte optiuni.

Restrictia fizica poate fi periculoasa atat pentru parinte, cat si pentru copil si poate creste adesea anxietatea copilului, chiar poate face situatia sa se inrautateasca. Suportul pentru comportamentul pozitiv este intotdeauna preferabil optiunilor fizice.
Intelegerea contextului in care copilul cu TSA incearca sa raspunda cu un comportament auto-vatamator va poate ajuta sa decideti cum e bine si corect sa interveniti.

De exemplu, copilului ar putea sa ii fie greu sa treaca de la o activitate la alta. Ar putea sa se loveasca cu capul de podea cand ii spuneti ca e timpul sa incheie jocul inainte de a merge la masa. Puteti incerca sa-l avertizati cu cinci minute inainte, sa il ajutati sa impacheteze jocul, aratandu-i o fotografie cu spalare a mainilor si una cu asezat la masa. Acest lucru ii va da un avertisment, plus timp pentru a termina ceea ce face.

In alta situatie, copilul tau s-ar putea lovi singur pentru ca vrea sa te uiti la el si sa vorbesti cu el. Mergand la el si acordandu-i atentie, el se va opri din acea actiune de auto vatamare. Urmatorul pas este sa-l inveti sa atraga atentia intr-un alt mod - de exemplu, spunand "mama/tata" sau aratand o pictograma care indica ceeea ce vrea.

Copilul se poate simti frustrat si atunci cand are nevoie de ajutor. De exemplu, copilul se joaca cu un joc, dar la un moment dat intampina o dificultate, asa ca incepe sa tipe sau sa se muste. Primul pas este sa ajuti copilul sa iasa din acea situatie. Urmatorul pas este sa-l inveti pe copil sa-si arate frustrarea intr-un alt mod - de exemplu, sa arate o imagine care indica ca are nevoie de ajutor.

!!! De retiinut:
! dandu-i copilului ceea ce doreste cand se manifesta agresiv poate intari comportamentul si poate creste probabilitatea sa se comporte in acelasi mod intr-o situatie similara in viitor.

O strategie buna pe termen lung este:
• prevenirea comportamentului, evitand situatiile care il declanseaza: invata copilul sa-si exprime nevoile intr-un mod mai pozitiv;
• ignorati comportamentul auto-vatamator si recompensati copilul atunci cand se exprima intr-un mod mai pozitiv.

Daca acesti pasi sunt greu de urmat, atunci aveti nevoie de obtinerea unui ajutor profesional.
Echipa Papillon Clinique va poate ajuta sa intelegeti si sa administrati comportamentul agresiv sau auto-vatamator al copilului.
Acest lucru poate fi util in special daca ati incercat deja alte strategii fara succes. De exemplu, specialistul Papillon Clinique poate utiliza analiza functionala pentru a determina de ce copilul se comporta agresiv sau se auto-vatameaza. Apoi, impreuna cu familia, va creea un plan pozitiv de sprijinire care include strategii de reducere a comportamentului negativ si de invatare a unui comportament nou.

Claudiu I. IONITA – Pedagog de recuperare pentru prescolari diagnostocati cu tulburari de dezvoltare neuro - psihica - PAPILLON CLINIQUE

Dezvoltarea abilitatilor sociale prin intermediul jocului

Ce sunt jocurile si abilitatile sociale?

Jocul este un angajament voluntar in activitati auto-motivate asociate cu placerea si distractia. Jocul poate consta in interactiuni amuzante, reale sau imaginare, constructive, interpersonale (impreuna cu altii) sau intrapersonale (joc solitar). Jocul este modul in care copiii invata despre mediul inconjurator, despre corpurile lor, despre reguli, despre respect, etc.

Abilitatile sociale sunt abilitatile pe care le folosim in fiecare zi pentru a interactiona si a comunica cu ceilalti. Acestea includ comunicarea verbala si non-verbala, cum ar fi vorbirea, gestul, expresia fetei si limbajul corpului. O persoana are abilitati sociale puternice daca are cunostinte despre cum sa se comporte in situatii sociale si sa inteleaga regulile scrise si implicite atunci cand comunica cu ceilalti.

De ce sunt importante jocurile si aptitudinile sociale?

Jocul este o modalitate prin care copiii invata. Jocul "liber" sau nestructurat in copilaria timpurie este o modalitate importanta pe care copiii o invata despre lumea lor. Jocul este, de asemenea, o cale prin care se pot dezvolta abilitatile sociale. Pe masura ce cresc, copiii invata despre regulile societatii, facand jocuri cu reguli, precum si despre castigarea si pierderea si "jocul corect".

De asemenea, ei invata despre controlul impulsurilor lor pentru a face bine la ceva si despre spatiu, negociere si rezolvarea problemelor. Mai presus de toate, jocul este necesar pentru distractie si relaxare.

Abilitatile sociale sunt vitale pentru a permite unui individ sa aiba si sa mentina interactiuni pozitive cu ceilalti. Multe dintre aceste abilitati sunt esentiale in crearea si sustinerea prieteniilor.

Interactiunile sociale nu se desfasoara intotdeauna fara probleme si o persoana trebuie sa poata implementa strategii adecvate, cum ar fi rezolvarea conflictelor atunci cand apar dificultati in interactiuni. De asemenea, este important ca indivizii sa aiba "empatie" (adica sa fie capabili sa patrundeti in “situatia” altcuiva si sa-i recunoasteti sentimentele), deoarece permite unei persoane sa raspunda intr-o maniera de intelegere si ingrijire a modului in care se simt altii.

Cand un copil are dificultati in joc si in abilitatile sociale putem observa urmatoarele manifestari:
  • Atentie si concentrare slaba;
  • Trece de la o activitate la alta, fara a se concentra pe o anumita jucarie;
  • Ridica jucariile de pe podea;
  • Dificultati prin transformare / partajare;
  • Este suparat cand "pierde" un joc;
  • Nu este constient de ceilalti si nu reuseste sa citeasca sentimentele celorlalti pe baza indicatiilor lor verbale si non-verbale;
  • Are probleme in exprimarea / reglarea emotiilor;
  • Are probleme de abordare a unei persoane; nu stie sa isi faca prieteni si nici sa mentina relatii de prietenie;
  • Are interese repetate sau restranse in jucarii/ joc;
  • Prefera sa se joace singur;
  • Intrerupe frecvent orice discutie sau activitate;
  • Nu este capabil sa mentina un subiect de conversatie si ofera comentarii irelevante in timpul unei conversatii;
  • Nu intelege pericolul;
  • Nu intelege consecintele actiunilor lor.
Jocul este principalul instrument de invatare si modelare a comportamentelor unui copil, este modul prin care el comunica si invata. De cele mai multe ori si adultul gaseste in joc un mijloc facil de asimilare si dezvoltare abilitati sau de reconstruire abilitati.

Echipa PAPILLON CLINIQUE imbina metodele educationale si de terapie si foloseste jocul ca facilitator de evaluare si comunicare, de stimulare a limbajului si dezvoltare a abilitatilor si a inteligentei emotionale.

Iren A. IONITA - Manager General PAPILLON CLINIQUE

Dezvoltarea copiilor: nevoia de explorare si extinderea autonomiei

Dupa nastere copiii exploreaza lumea prin intermediul simturilor si ajung mai apoi in perioada 3-6 ani sa se foloseasca de memorie, atentie, imaginatie, gandire pentru a construi, invata si comunica cu ceilalti.

Varsta prescolara este dominata de intuitie care la randul ei este influentata de perceptie. Perceptia sta la baza piramidei de dezvoltare a copilului si ea se manifesta in prezenta obiectului, implicit a stimulilor: vizuali, auditivi, kinestezici.

Concentrarea copilului se dezvolta gradual, gandirea si memoria este strans legata de evenimentele si trairile fiecaruia. Acestea pot fi stimulate prin joc si exercitiu si trebuie sa se afle sub atenta supraveghere a parintilor deoarece acestea contribuie la dezvoltarea cognitiva.

Copilul trebuie incurajat sa se descurce singur in diverse situatii si o va face cu conditia sa stie ca poate avea suportul parintilor in mometul in care are nevoie. Suport presupune impartirea in etape a unei activitati, nu preluarea si executarea acesteia de catre adult.

Copilul, pentru a se dezvolta, trebuie sa aiba ocazia sa faca singur actiuni, sa nu fie oprit si conditionat, doar monitorizat discret si ghidat. Actiunile pot fi facute de copil de unul singur, dar si impreuna cu persoane de varsta lui sau cu adultii. Un copil isi va extinde autonomia daca va fi lasat sa interactioneze cu cat mai multe persoane din medii si grupuri diferite pentru ca astfel va avea posibilitatea sa invete si sa generalizeze.

Daca aceasta etapa, de 3-6 ani, este tratata cu superficialitate de parinti, copilul poate inregistra intarzieri in dezvoltarea cognitiva care se manifesta prin:
  • intarzieri de limbaj;
  • dificultati de interpretare a cerintelor senzoriale din mediu;
  • dificultati de socializare;
  • dificultati de concentrare, invatare si intelegere;
  • dificultati de exprimare a ceea ce gandeste;
  • explozii de furie.

Echipa PAPILLON CLINIQUE , incurajeaza prin activitati creative gandirea si ofera copiilor posibilitatea sa dezvolte abilitati, sa aprecieze unicitatea, sa gaseasca resurse interioare pentru a gasi motivatia explorarii. Activitatile sunt coordonate de specialisti in educare si dezvoltarea abilitatilor copilului: emotional-comportamentale, cognitive si fizice prin programe bine structurate in cadrul atelierelor si programe individualizate de terapie cu scopul de a constitui suport de interactiune, invatare si dezvoltare.

Iren A. IONITA - Consilier dezvoltare personala PAPILLON CLINIQUE

Inteligenta emotionala

Parintii aleg sa dezvolte inteligenta emotionala a copiilor prin programele Papillon Clinique.

Inteligenta emotionala este rezultanta unei bune coordonari intre informatiile din memorie si emotiile personale, adica intre ratiune si emotie.

Daca inteligenta personala ajuta individul sa isi stabileasaca scopuri, inteligenta emotionala este cea care ajuta la gestionarea emotiilor pentru a atinge scopul propus.

Inteligenta emotionala este mai importanta decat abilitatile/ cunostintele intelectuale si tehnice. Aceasta nu are limite si oricine e pregatit si doreste poate sa-si imbunatateasca nivelul inteligentei emotionale.

Orice experienta implica traire emotionala, iar pentru a dezvolta eficient emotiile, fiecare individ trebuie sa parcurga cativa pasi: sa identifice emotia, sa simta emotia, sa identifice ce transmite emotia, sa aiba capacitatea sa dezvolte un nou fir al actiunii.

Echipa PAPILLON CLINIQUE, construieste si reconstruieste abilitati , identifica blocajele personale si cele de familie/ grup, identifica resursele fiecarui individ si intervine cu planuri individualizate pentru a dezvolta independenta si increderea in sine, perseverenta in fata obstacolelor, controlul impulsurilor, intelegerea emotiilor personale si ale altora.

Iren A. IONITA - Manager General PAPILLON CLINIQUE

Frica e un beneficiu?

Frica este o emotie inconstienta ce apare ca raspuns la o amenintare. Frica este un element indispensabil pentru supravietuire, deoarece apare doar daca individul este constient de pericol. In spatele fiecarei frici este un adevar care trebuie sa iasa la iveala, iar solutia pentru a invinge frica este curajul. Frica poate fi invinsa doar daca este constientizata. A constientiza si accepta frica inseamna a gasi puterea interioara pentru schimbare.

Deasemeni frica nu trebuie inhibata alergend mereu de ea, prin construirea unor sisteme de aparare si evitare a oricaror actiuni, evenimente, intalniri care ar putea duce la aparitia unui sentiment de nesiguranta.

Inca de mic, copilul trebuie incurajat sa-si infrunte temerile prin contactul direct cu diverse situatii pentru a evita ca acesta sa se autoizoleze sau sa depinda de adult.

Daca lasam frica sa puna stapanire pe viata noastra inseamna ca de fapt nu acceptam sa traim in prezent, ci ramanem ancorati in trecut in evenimentele vechi din mintea noastra. Adesea se intampla ca adultul sa transfere constient sau inconstient fricile sale in viata copilului sau incercand permanent sa construiasca un zid de protectie care ingradeste setea de explorare si inhiba orice nevoie de cunostere.

Echipa PAPILLON CLINIQUE incurajeaza copilul si familia acestuia sa exploreze, sa gaseasca resursele interioare pentru a gasi solutii in situatii noi, sa accepte esecul si schimbarea ca provocari si pasi in dezvoltarea fiecaruia.

Iren A. IONITA - Manager General PAPILLON CLINIQUE


Modalitati de a incuraja creativitatea copiilor

Adultii spun despre creativitate ca este un talent innascut pe care copiii lor il au sau nu. De fapt, creativitatea este mai multa abilitate decat talentul innascut si este o abilitate a parintilor de a-i ajuta pe copiii lor sa se dezvolte.

Deoarece este cheia succesului în aproape tot ceea ce facem, creativitatea este o componenta cheie a sanatatii si a fericirii si o abilitate de baza in dezvoltarea copiilor.

Creativitatea nu se limiteaza la expresia artistica si muzicala, ea este esentiala si pentru stiinta, inteligenta sociala si emotionala. Oamenii creativi sunt mai flexibili si reusesc mai bine sa isi rezolve problemele, ceea ce ii face mai capabili sa se adapteze la progresele tehnologice si sa faca fata schimbarilor, sa profite de noi oportunitati.

Experienta copilariei s-a schimbat fundamental, fapt care influenteaza dezvoltarea creativa. Jucariile sunt personaje prefabricate cu recuzita care pun imaginatia copiilor in repaus, adica acesta nu mai trebuie sa-si imagineze ca un bat e o sabie si o papusa e o printesa.

Creativitatea copiilor poate fi educata si incurajata: jocul imaginativ are nevoie de timp si spatiu dat si creeat de adulti cu materiale adecvate varstei. Crearea unui loc special de joaca unde copilul sa nu fie ingradit si cateva materiale cu texturi diferite pot fi resurse de valoare pentru orice copil.

Parintii trebuie sa ceara copiilor sugestii in alegerea destinatiilor de recreere fara a pune bariere de selectie sau a critica, ci dimpotriva sa ii incurajeze sa vina cu idei noi si locuri care nu au mai fost vizitate.

Intotdeauna inovatia trebuie valorizata si impartasita cu cel mic, asa va capata incredere si va avea mai mult curaj sa dea frau liber creativitatii.
Constrangerile reduc flexibilitatea gandirii, reduc dorinta de explorare si influenteaza negativ libertatea si autonomia copiilor.

Orice greseala sau nereusita este rezultatul unei incercari, de aceea ea nu trebuie criticata ci doar impartasita. Faptul ca un copil nu este de acord cu decizia adultului nu trebuie sa se transforme in pedeapsa sau conditionare, ci trebuie sa fie o oportunitate pentru a-l incuraja pe cel mic sa gaseasca solutii/ alternative.

Echipa PAPILLON CLINIQUE motiveaza copilul sa creeze, sa gaseasca si sa dezvolte o stapanire a activitatilor, sa exploreze si sa se bucure de deciziile luate, sa dezvolte abilitati care sa constituie baza autonomiei sale.

Cristina A. BONDARET - Terapeut Ocupational PAPILLON CLINIQUE

Semnale de alarma in dezvoltarea copilului


Evolutia copiilor este diferita, motiv pentru care nu este indicat sa se faca comparatii intre copiii de aceeasi varsta. Cu toate acestea evolutia copilului trebuie monitorizata pentru a identifica timpuriu orice tulburare in dezvoltarea lui. Responsabilitatea revine parintilor, educatorilor si personalului medical implicat in urmarirea etapelor de dezvoltare. Daca acestia sesizeaza o abatere majora este recomandata o evaluare timpurie de catre specialisti.

Iata cateva semnale de alarma care pot fi observate de parinti in evolutia copilului pana la varsta de un an.

Doua luni:
- Are plans excesiv si iritabilitate persistenta;
- Nu reactioneaza la zgomote puternice;
- Nu se calmeaza cu vocea mamei;
- Prezinta miscari oculare anormale, fara directie si fara ritm;
- Nu zambeste;
- Nu are contact vizual fata la persoanele care se uita la el;
- Nu are notiunea de lateralitate (exemplu, miscarea capului stanga-dreapta);
- Nu-si duce mainile la gura;
- Nu isi poate sustine capul in pozitia de decubit ventral;
- Tine pumnii stransi permanent.

Patru luni:
- Nu are contact vizual fata de lucrurile care sunt in miscare;
- Nu reactioneaza la mimica fetei persoanelor;
- Nu isi tine capul cand se afla in pozitia de sezut;
- Nu duce lucrurile la gura;
- Nu impinge cu picioarele atunci cand este asezat pe o suprafata dura;
- Miscari oculare deficitare.

Sase luni:
- Nu se intinde dupa obiectele din jur;
- Nu arata afectiune fata de persoanele familiare;
- Nu reactioneaza atunci cand este strigat sau cand este stimulat vizual si tactil de adult;
- Nu vocalizeaza;
- Are rigiditate musculara;
- Nu se rostogoleste;
- Este hipoton.

Noua luni:
- Nu sta in picioare nici cu sustinere;
- Nu sta in sezut;
- Nu vocalizeaza ‘’mama, tata, papa’’ sau isi pierde achizitiile dobandite;
- Se izoleaza;
- Nu este atras de cantece sau de povesti;
- Nu reactioneaza la sunetele familiare (telefon, interfon…)
- Nu intelege cuvinte simple (nu, mama, apa…)
- Nu vocalizeaza ca raspuns la cuvintele rostite de adult;
- Nu raspunde cand este strigat;
- Pare ca nu recunoaste persoanele familiare.
- Nu trece jucariile dintr- o mana in alta.

Un an:
- Nu merge de-a busilea;
- Nu sta in picioare fara ajutor;
- Nu cauta obiectele ascunse in prezenta lui;
- Nu spune cuvinte simple ‘’mama, tata, apa’’;
- Gestica si mimica sunt absente (nu face cu mana…);
- Isi apropie obiectele la distanta mica de fata;
- Pierde abilitatile dobandite.


 
Aceste repere in dezvoltarea copilului sunt necesare si stau la baza tuturor ariilor de dezvoltare (cognitiv, emotional, motric).

Papillon Clinique pune pe primul plan grija pentru dezvoltarea armonioasa a copilului, depistarea timpurie a tulburarilor si promoveaza interventia individualizata, cu echipa multidiciplinara cu scopul de a oferi consiliere si suport informational - emotional intregii familii si o recuperare de calitate care sa aiba ca rezultat dezvoltarea copilului la potentialul lui maxim.

Andreea M. BACIU- Terapeut Ocupational PAPILLON CLINIQUE

Interventia echipei multidisciplinare in recuperarea copiilor cu TSA


Activitatea multidisciplinara la Papillon Clinique, in care membrii specialisti contribuie cu cunostinte si abilitati intr-un efort de echipa in beneficiul familiilor care apeleaza la serviciile noastre, o consideram piatra de temelie a colaborarii, a judecatii clinice si a luarii deciziilor in multe contexte: medical, clinic, terapeutic, psihologic si psihopedagogic.

La Papillon Clinique specializarile sunt importante deoarece este imposibil din punct de vedere academic si profesional ca o persoana sa fie complet instruita in toate competentele necesare. In cadrul fiecarei discipline exista alte specializari, de exemplu: psihologii pot fi experti, psihoterapeuti, psihopedagogi, sa lucreze in cerecetare, sau asistenta sociala fiecare dintre acestia avand specializari si abordari diferite. In medicina, practicienii se pot specializa in chirurgie, practica generala, anestezica, cardiologie sau ortopedie. Impreuna, acestea reprezinta domenii specifice de expertiza, cu scopul de a beneficia cei care au nevoie de servicii de o intelegere globala care combina zonele de cunoastere si se extinde dincolo de limitele profesionale rigide. 

Multidisciplinar inseamna ca grupul de evaluare este alcatuit din persoane calificate care au diferite domenii de pregatire si experienta. Impreuna, ei stiu despre dezvoltarea lingvistica a copiilor, abilitatile fizice, auzul si vederea si alte abilitati importante de dezvoltare. Ei stiu sa lucreze cu copii, chiar si foarte mici, pentru a descoperi daca un copil are o problema sau se dezvolta in limite normale. Membrii echipei Papillon Clinique pot evalua copilul impreuna sau individual.

Evaluarea la Papillon Clinique se refera la procedurile utilizate de acesti profesionisti pentru a afla daca copilul este eligibil pentru servicii de interventie timpurie. In cadrul evaluarii, echipa va observa comportamente, ii va cere copilului sa faca activitati specifice, se va discuta cu parintii / apartinatorii si se vor utiliza metode de lucru pentru a aduna informatii. Aceste proceduri vor ajuta echipa sa afle cum functioneaza copilul in cinci domenii de dezvoltare:
  • dezvoltarea cognitiva;
  • dezvoltarea fizica;
  • comunicarea;
  • dezvoltarea social-emotionala;
  • dezvoltarea adaptiva.
In urma evaluarii copilului, la Papillon Clinique, parintii si o echipa de profesionisti se vor intâlni si vor examina toate datele, rezultatele si rapoartele. Persoanele din echipa vor discuta cu parintii daca copilul evaluat indeplineste criteriile din cadrul manualelor autorizate de evaluare si formularelor aferente, pentru intârziere de dezvoltare, o stare fizica sau mentala diagnosticata sau riscul unei intârzieri semnificative Scopul acestor proceduri desfasurate sunt identificarea punctelor forte si a nevoilor unice ale copilului si determinarea serviciilor necesare pentru satisfacerea acestor nevoi.

Cu acordul parintilor, vor fi identificate si nevoile familiei. Acest proces, care este directionat de catre familie, are scopul de a identifica resursele, prioritatile si preocuparile familiei. De asemenea, identifica suporturile si serviciile de care aveti nevoie pentru a imbunatati capacitatea familiei de a satisface nevoile de dezvoltare ale copilului. Evaluarea familiei este efectuata printr-un interviu cu parintii.

Atunci când efectueaza evaluarea, managerul de caz din cadrul echipei, poate obtine informatii de la una sau mai multe dintre urmatoarele resurse:
  • Rapoartele medicilor;
  • Rezultatele testelor de dezvoltare si evaluarilor performantei copilului;
  • Istoricul medical si de dezvoltare al copilului;
  • Observatii directe si feedback de la toti membrii echipei multidisciplinare si de la parinti.
«Cercetarile privind identificarea si evaluarea tulburarilor din spectrul autismului (TSA) sunt revizuite si sunt identificate cele mai bune practici pentru activitatea clinica. Sunt revizuite, de asemenea, cele mai recente cercetari privind instrumentele de diagnosticare si utilizarea lor recomandata. Recomandarile includ utilizarea instrumentelor concepute pentru a evalua mai multe domenii de functionare si comportament, includerea parintilor si a celor care ii ingrijesc ca parteneri activi si luarea in considerare a factorilor de dezvoltare pe tot parcursul procesului de diagnosticare.» - este mentionat in manualul Pediatric Clinics of North America Volume 59, Issue 1, February 2012, Pages 103-111

Abordarea interdisciplinara a evaluarii autismului, la Papillon Clinique, este cel mai puternic instrument de diagnostic care ajuta la luarea deciziilor de realizare a planului individual de interventie, bazandu-se pe nivelul ridicat de expertiza a echipei multidisciplinare de profesionisti.

Claudiu IONITA – Pedagog de recuperare PAPILLON CLINIQUE

Tulburarea de Spectru Autist TSA

Sansele de recuperare a copiilor cu TSA cresc cu 80%. Multi copii cu autism sunt inscrisi pe listele de asteptare si nu cunosc interventiile comportamentale timpurii si alte beneficii, deoarece profesionistii din domeniul sanatatii sunt reticenti in a diagnostica mai devreme autismul de teama de a eticheta copiii mici.

Pana acum cativa ani s-a afirmat ca "autismul este o dizabilitate pe tot parcursul vietii" si acest lucru s-a mentionat in aproape toate descrierile si definitiile autismului, chiar si in masura in care unele interventii, cum ar fi abordarea TEACCH - care s-a axat pe structurarea mediului fizic pentru a se potrivi "autismului", decat pe dezvoltarea abilitatilor relevante din punct de vedere social
si importante pentru viata in societatea de zi cu zi - au fost bazate pe conceptul de autism ca o conditie permanent, pe toata durata vietii.

Prin urmare, pentru a impiedica etichetarea copiilor intre 1 si 3 ani ca fiind "persoane cu autism" pentru tot restul vietii, diagnosticul este intarziat in mod deliberat, chiar daca toate semnele sunt prezente, deci diagnosticabile. In loc sa primeasca un diagnostic precoce, aproximativ jumatate dintre copiii mici carora li se adreseaza diagnosticul sunt pusi pe lista "watch-and-wait", cu alte cuvinte, diagnosticul lor este amanat. Motivul pentru aceasta este sa se asigure ca, atunci cand acesti copii obtin diagnosticul, este "stabil" si nu se schimba in timp.

Conform acestor afirmatii, diagnosticul poate fi amanat timp de pana la cinci ani si, uneori, pana cand copilul a ajuns la varsta scolara. Evaluarea si diagnosticarea timpurie – actiune de responsabilitate sociala si nu numai: Exista tot mai multe dovezi ca autismul nu este o afectiune pe viata, conform literaturii de specialitate ("The Conversation – academic rigours and journalistic flair"; studiului britanic "Millennium Cohort"). Studiile care au la baza cercetari stiintifice practice arata acum ca un numar de peste 18.500 de copii, care au fost diagnosticati pana la varsta de 1,5 ani cu autism, nu mai indeplinesc criteriile de diagnosticare mai tarziu.

Dar copiii din aceste studii nu au depasit in mod miraculos afectiunea de autism. Ei au primit cel putin unu pana la doi ani de interventii terapeutice comportamentale aplicate, incepand cu varsta de numai 1 an. Terapia comportamentala aplicata sau ABA este aplicatia stiintei analizei comportamentului utilizata pe scara larga in SUA si Canada pentru a ajuta o gama larga de oameni, inclusiv cei din spectrul autismului.

Pentru copiii mici cu autism, aceasta inseamna ca abilitatile necesare pentru imbunatatirea calitatii vietii lor sunt invatate ludic si sistematic de catre personalul bine instruit care lucreaza sub indrumari etice stricte.
Diagnosticul precoce, timpuriu, este important deoarece permite acest lucru sa se intample mult mai devreme. Pentru copiii cu autism acest lucru inseamna ca abilitatile necesare pentru a-si atinge intregul potential sunt predate devreme cand plasticitatea creierului este mult mai pronuntata si, prin urmare, impactul interventiei este mult mai eficiecient, mai cuprinzator.

Interventiile bazate pe ABA sunt in deplina concordanta cu Conventia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap deoarece programele sunt dinamice si adaptate individual pentru a se potrivi nevoilor copilului pe masura ce copilul creste si se dezvolta. Desigur, aceasta abordare stiintifica a interventiilor aduce beneficii si altor populatii, inclusiv adultilor cu autism.
Exista metode recunoscute international pentru aportul adus recuperarii in cazul Tulburarilor de Spectru Autist: ABA, TEEACCH, STEP by STEP, Discrete Trial Teaching (DTT), Terapia Craniosacrala, Terapia de stimulare motrica si Integrare senzoriala. Una dintre procedurile adoptate si adaptate pentru recuperarea timpurie se numeste Discrete Trial Teaching (DTT) si poate fi utilizata cu copiii mici cu autism, daca au nevoie de oportunitati de invatare bine structurate, repetate de timpuriu. Dar DTT este doar o modalitate de a aplica analiza comportamentului, nu stiinta insasi.
In afara de accesul la interventia timpurie, este necesar si un diagnostic social pentru a avea acces la alte beneficii, cum ar fi oportunitatile de acces la metodele si terapiile multidisciplinare eficiente. Intarzierea diagnosticarii impiedica accesul la acestea.

Dintr-o analiza recenta a datelor secundare a studiului britanic "Millennium Cohort" din aproximativ 18.500 de copii nediagniosticati timpuriu a rezultat:
  • copii care au fost diagnosticati cu autism la varsta de 4 - 5 ani, sansa dezvoltarii afectiunilor asociate crestea cu pana la 82%;
  • la varsta de trei ani, acesti copii aveau mai multe riscuri de a dezvolta probleme cu functiile motorii, comunicarea si cu desfunctiile senzoriale.
Terapia Multidisciplinara – principiu fundamental in recuperarea TSA:
Conform studiilor “Autism Speaks Medical and Scientific Advisory Board” si “McMaster Autism Research Team, from McMaster University & Hamilton Health Sciences, in Hamilton, Ontario” (Mac ART), sansele de recuperare a copiilor cu TSA cresc cu 80% in cazul in care se indeplinesc cele doua conditii indispensabile:
  1. Diagnosticare timpurie;
  2. Interventie timpurie multidisciplinara si multimetodica.
Dintre terapiile considerate fundamentale in recuperarea copiilor diagnosticati cu TSA si pe care PAPILLON CLINIQUE Bacau le pune la dispozitie, amintim:
  • Terapie comportamentala aplicata (ABA);
  • Terapia ocupationala;
  • Integrare senzoriala;
  • Terapia Craniosacrala pentru copilul cu autism si familia sa;
  • Kinetoterapie si recuperarea motricitatii, precum si alte terapii asociate: haloterapie, terapie florala,
  • reflexoterapie, presopunctura etc. realizate de specialisti cu scopul eliberarii blocajelor, a tensiunii si echilibrarii emotionale.
Terapia comportamentala aplicata (ABA) dezvolta interventii individuale unu-la-unu cu scopul dezvoltarii abilitatilor functionale la copiii cu TSA. ABA se concentreaza pe sprijinirea copiilor cu preocupari sociale, academice si comportamentale.
Terapia Ocupationala ofera copiilor metode variate, activitati placute, distractive, pentru a imbogati deprinderile cognitive, fizice si motorii si pentru a spori increderea in sine.

Logopedia ofera un sprijin suplimentar copiilor pentru a-si dezvolta abilitatile de comunicare. De asemenea ofera educatie si introducerea de alternative la comunicarea vocala sub forma de dispozitive arugmentative sau de sistem de comunicatii de schimb de imagini (PECS).

Kinetoterapia si recuperarea/ stimularea motricitatii ajuta copiii sa beneficieze de functii motorii suplimentare si recupereaza afectiuni de ordin mic, mediu si mare, sau echilibru al muschilor cu efect pozitiv asupra coordonarii miscarilor.

Integrarea Senzoriala implica un program de activitati strict planificate de catre specialist (in general terapeutul ocupational), fiecare interventie fiind alcatuita si dezvoltata astfel incat sa preintampine nevoile sistemului nervos al copilului. O interventie senzoriala stimuleaza receptorii de contact (tactil, vestibular si proprioceptiv) prin tehnici de alerta, organizare si calmare. Fuziunea tuturor terapiilor va oferi copiilor expunerea la diferite strategii si interventii in diferite situatii, perfect planificate de echipa de interventie si asigura tratamentul cel mai eficient pentru afectiuni din sfera TSA.

Recuperarea unui copil cu dizabilitati este de cel putin trei ori mai scumpa decat cresterea altor copii, iar familiile au nevoie de tot sprijinul pe care il pot obtine. Exista dovezi ample ca stresul parental poate fi atenuat prin psihoterapie si consiliere de dezvoltare personala, dar si prin colaborari cu organizatii cu activitati complexe, cu un inalt nivel al calitatii serviciilor oferite.

PAPILLION CLINIQUE Bacau ofera servicii de terapie si recuperare multidisciplinara si multimetodica pentru copii diagnosticati cu deficiente de dezvoltare psihica si fizica.

Informatiile sunt publicate in articole stiintifice din reviste de specialitate in media internationala on-line:
  • Autism Speaks Medical and Scientific Advisory Board
  • McMaster Autism Research Team, from McMaster University & Hamilton Health Sciences, in Hamilton, Ontario (Mac ART)
  • The Conversation – academic rigours and journalistic flair studiului britanic Millennium Cohort din 2017
Claudiu IONITA – Consilier Dezvoltare Personala
PAPILLON CLINIQUE

Terapia familiala

Terapia familiala sau consilierea familiala este conceputa pentru a aborda aspecte specifice care afecteaza sanatatea psihologica a familiei, cum ar fi tranzitiile majore ale vietii sau conditiile de sanatate mintala. Aceasta terapie poate fi utilizata ca mod principal de tratament sau ca o abordare complementara.

Terapia familiala lucreaza cu toate problemele care afecteaza un om, precum si cu sistemul din care acesta face parte, si face posibila rezolvarea deoarece un simtom este tratat impreuna cu contextul in care se produce.
Familiile pot beneficia de terapie atunci cand se confrunta cu orice eveniment stresant care poate tulbura relatiile de familie, cum ar fi dificultati financiare, divort sau moarteaunui apropiat, etc. In plus, terapia poate fi eficienta in tratarea preocuparilor legate de sanatatea mintala care afecteaza intreaga familie, cum ar fi depresia, abuzul de substante, bolile cronice si problemele alimentare, sau
preocuparile de zi cu zi, precum problemele de comunicare, conflictele interpersonale sau problemele
comportamentale la copii si adolescenti.

Consilierea familiala urmareste sa promoveze intelegerea si colaborarea intre membrii familiei pentru a rezolva problemele unuia sau mai multor persoane. Familia este incurajata si ajutata sa descopere sursa problemei, membrii familiei sa lucreze proactiv pentru a minimiza sau modifica conditiile care contribuie la comportamentul nedorit si care genereaza disconfortul.

Oferim consiliere accesibila copiilor, adolescentilor, adultilor, cuplurilor, familiilor si grupurilor. Cu spatii intime de relaxare, sau generoase pentru terapiile de grup, Papillon Clinique se angajeaza sa va ofere asistenta terapeutica de cea mai buna calitate. Punem la dispozitie metode multidisciplinare pentru intreaga familie :
  • Psihoterapie;
  • Consiliere de dezvoltare personala;
  • Terapie craniosacrala;
  • Kinetoterapie;
  • Reflexoterapie, presopunctura, masaj de relaxare;
  • Aromaterapie, haloterapie.
Terapeutii nostri au fost alesi pentru abilitatile, compasiunea, integritatea si dedicarea lor pentru a oferi ingrijire holistica si au dobandit pregatire avansata la nivel postuniversitar, la nivel clinic. Indiferent daca aveti nevoie de ajutor pentru depresie, anxietate, pierdere, trauma din copilarie sau stresul din viata de zi cu zi, echipa Papillon Clinique va vor oferi Ingrijire sensibila si va fi receptiva la nevoile dumneavoastra.

Claudiu IONITA - Consilier Dezvoltare Personala
PAPILLON CLINIQUE

Kinetoterapie adulti


Clientii aleg Kinetoterapia la PAPILLON CLINIQUE pentru ca ii ajutam sa isi atinga obiectivele si potentialul maximal functional.
Echipa de interventie Papillon Clinique include Kinetoterapeuti experimentati, pe grupe de varsta pediatrie – geriatrie, certificati atat in Romania cat si in strainatate in terapii de recuperare fizica si terapii asociate cu rol profilactic si curativ (reflexoterapie, presopunctura, terapie craniosacrala, etc.) si Terapeuti Ocupationali permanent preocupati de imbunatatirea proceselor functionale ale sistemelor osos si muscular. Misiunea comuna a echipei de interventie este aceea de a oferi cea mai eficienta terapie ambulatorie bazata pe experienta, intr-un mediu care este perfect potrivit pentru adulti. Personalul, echipamentele si serviciile noastre sunt selectate pentru a servi cel mai bine nevoilor unice ale adultilor in varsta. Clientii nostri merita o terapie conceputa individual pentru a corespunde nevoilor lor specifice.

Papillon Clinique ofera o atmosfera placuta si complexa pentru adulti, pentru a beneficia de cele mai bune servicii de recuperare si dezvoltare fizica, motrica si senzoriala. O evaluare fizica este un prim pas important in investirea in sanatatea si buna functionare viitoare a organismului. Sunati- ne astazi pentru a programa o evaluare fizica a terapiei cu terapeuti experimentati care sunt dedicati sanatatii, ingrijirii si recuperarii deficientelor fizice.
Terapia fizica este o vocatie careia echipa de terapeuti Papillon Clinique ii acorda toata atentia necesara. Ei demonstreaza aceasta vocatie facand eforturi neobosite cu clientii :
  • activitati individuale unu – la - unu pe intreaga interventie, pentru a controla si a elimina durerea, pentru a trata intreaga stare fizica,
  • comunicarea cu medicul personal cand este cazul;
  • recomandarea profesionistilor medicali la cererea clientilor;
  • tratarea cu demnitate si respectul cuvenit in fiecare interventie.
Gradul foarte bun de recuperare, de care se bucura PAPILLON CLINIQUE, in activitatea de Kinetoterapie Adulti si Terapie Ocupatonala Adulti se datoreaza atat experientei si calificarilor echipei de interventie, angajamentului si profesionalismului practicantilor nostri absolventi, cat si dezvoltarii continue a educatiei si practicilor. O incredere puternica in eficacitatea unei abordari manuale centrate pe client asupra gestionarii afectiunilor musculo-scheletice stau la baza rezultatelor foarte bune inregistrate. Eficacitatea acestei abordari manuale este acceptata, recunoscuta si evaluata permanent.
La PAPILLON CLINIQUE, am creat un mediu de ingrijire, dezvoltare si recuperare profesionist si responsabil.

Claudiu IONITA – Consilier Dezvoltare Personala
PAPILLON CLINIQUE

Gestionarea comportamentelor negative la copiii prescolari

Parintii se confrunta, uneori, cu comportamente negative ale copilului - crize de plans, arunca obiecte, loveste, se tavaleste pe jos.

Obositi, rusinati de cei din jur sau nervosi, parintii reactioneaza prin aplicarea unor metode de disciplinare cum ar fi: lovitul peste mana sau alte zone, pedepse de izolare la colt sau alta incapere, dar acestea nu ajuta copilul sa se disciplineze, sa devina adult responsabil. Dimpotriva daca aceste metode de disciplinare se repeta, copilul intelege ca asa este modelul normal de invatare, ca asa trebuie sa se comporte el acum cu ceilalti copii si asa trebuie sa faca cand va fi adult.

Copiii care nu primesc suficienta atentie si nu primesc la timp recompense sociale pentru actiunile pozitive, cum ar fi: „Bravo!”, „Ce frumos ai facut!”, „Ai reusit!”, „Sunt mandru de tine!”, vor multiplica in timp comportamentele negative pentru ca ei observa ca primesc mult mai multa atentie cand trec prin crizele de nervozitate sau au actiuni opozabile.

Momentele de criza, suparare, nervozitate ale copilului au intotdeauna o cauza. Este nevoie sa o identificam ca sa putem reactiona intr-un mod constructiv.

Copilul invata comportamente de la familie sau ce la alte persoane, iar exemplul propriu e cel mai bun model. De aceea pentru a disciplina copilul si a impune limite, adultul trebuie sa reactioneze cu calm si sa creeze un sentiment de siguranta si protectie pentru copil, de intelegere si compasiune. Pedepsele rup relatiile dintre copil si parinte si in timp acesta va refuza sa coopereze, devine tot mai opozant la deciziile parintilor, nu il mai recunosc pe parinte ca model si ceea ce este cel mai grav copilul devine tot mai trist, se simte neinteles, este defensiv si chiar anxios sau depresiv.

Nu uita! Copilul invata ce traieste. Pedeapsa nu este o lectie ci o refulare de moment a adultului sau o retraire a evenimentelor din trecut.

Noi, PAPILLON CLINIQUE, utilizam metode si instrumentecare invata copilul sa-si gestioneze emotiile, sa inteleaga rolul sau in familie, sa-si constientizeze actiunile, sa socializeze si sa comunice. Primul pas este ca parintele sa identifice si sa constientizeze comportamentele negative, apoi sa solicite sprijin si consiliere pentru situatiile in care nu gaseste solutii eficiente de rezolvare.

Iren A. IONITA- Consilier de Dezvoltare Personala PAPILLON CLINIQUE

Integrare senzoriala la Papillon Clinique


In dezvoltarea unui copil pot exista anumite probleme care nu sunt evidente, dar pot afecta grav dezvoltarea acestuia. O astfel de problema este disfunctia in procesul senzorial, o problema care se bazeaza pe o incorecta integrare a senzatiilor interne si externe in creier care duc, de exemplu, la probleme grave de comportament.

Procesul de integrare senzoriala se produce intr-un mod automat pentru majoritatea copiilor, de aceea nu ne gandim in mod constient la acest proces si la faptul ca un deficit in procesul de integrare senzoriala are drept consecinta un comportament atipic, spre exemplu, copilul refuza sa manance anumite alimente sau sa poarte haine cu anumite texturi.

De multe ori, chiar daca nu stiu nimic despre sistemul nervos central si chiar daca nu inteleg cu exactitate ce se intampla, parintii sunt capabili sa descrie intr-un mod clar si concis problema de integrare senzoriala cu care se confrunta copiii lor.

Nu toti copiii cu dificultati de invatare, de dezvoltare sau comportamentale au probleme in dezvoltarea senzoriala. Dar, in schimb parintii pot recunoaste aceasta problema prin anumite semne precum:
  • Hipersensibilate la nivelul tactil, sonor si luminos;
  • Nivelul de activitate exagerat de ridicat/ scazut;
  • Probleme de coordonare;
  • Intarziere in limbaj si abilitati motorii;
  • Probleme comportamentale;
  • Stima de sine scazuta.
Scopul terapiei de intergrare senzoriala este de a ajuta copiii cu dificultati la nivelul procesarii senzoriale. Integrarea senzoriala actioneaza in doua directii foarte clar stabilite: stimularea senzoriala si inhibarea senzoriala, in functie de nevoia copilului. Astfel, copiii sunt expusi la stimularea senzoriala intr-un mod structurat si repetitiv, de la un nivel mai usor la unul mai greu, astfel creierul se adapteaza permitand o procesare - reactie corecta si eficienta la senzatii. Terapia include activitati ce ofera stimulare la nivelul vestibular (echilibrul si miscarile corporale), propioceptiv si tactil.
Terapia este adaptata copilului, folosind diferite activitati in functie de potentialul copilului. Inhibarea senzoriala se aplica gradual cu mijloace specifice si cu stransa implicare a terapeutului.
Terapia de Integrare Senzoriala este asigurata de specialisti cu experienta: Terapeut Ocupational, Psiholog, Kinetoterapeut.

Papillon Clinique are inclus in protocolul de interventie terapia de integrare senzoriala si este aplicata in functie de nevoia copilului de catre echipa noastra de specialisti.

Andreea M. BACIU – Terapeut Ocupational PAPILLON CLINIQUE BACAU
 

Fii recunoscator pentru crizele de isterie ale copilului tau

Crizele copiilor sunt un motiv de stres pentru parinti, mai ales cand acestea se desfasoara in public. Parintii sunt incercati de un sentiment apasator de rusine, caci toata lumea din jur se uita ca la teatru si uneori comenteaza sau intervin cu discursuri educative fix in momentul in care tu simti ca cedezi nervos. 
 
Iata 5 motive pentru care sa fii recunoscator si sa rezisti pentru ca aceste accese de furie reprezinta
  1. o dezvoltare fireasca a copilului
  2. o forma de exprimare a trairilor emotionale
  3. o modalitate prin care copilul iti arata ca gresesti
  4. o demonstratie ca e ambitios si stie ce vrea
  5. si poate cel mai important demonstreaza ca ii pasa de tine si prezenta ta si te iubeste.
Dupa ce trece criza, analizeaza ce s-a intamplat si vezi cum poti face ca cel mic sa inteleaga ca astfel de comportament nu il ajuta pe el si ca toate au o rezolvare.

Copilul vrea ca tu sa stii

  1. Conexiunea cu parintele este cea mai importanta. El vrea sa stie ca tu il veghezi mereu, chiar si atunci cand ii dai libertate.
  2. Copilul nu vrea un parinte perfect. Stie ca nici el nu e perfect, are nevoie sa vezi calitatile lui si sa te bucuri alaturi de el. Hraneste-l, indruma-l si iubeste-l neconditionat!
  3. Cand plange, are emotii puternice, furie sau stari agresive, el nu incearca sa te manipuleze, caci pentru acest lucru ar avea nevoie de stategii, gandire logica, planificare, abilitati care se dezvolta treptat intre 4 si 20 ani. Ajuta-l sa-si dezvolte creierul! Esti modelul lui nr.1, arata-i cum iti folosesti tu creierul!
  4. Copilul are nevoi. Fii atent la comportamentul lui, la context, la stimuli, el iti transmite mesaje cu diverse nevoi ale sale.
  5. Copilul se vede asa cum spui tu! Spune-i ca e bun si minunat si se va stradui sa se comporte in acord cu acel concept despre sine

4 recomandari pentru a-i creste stima de sine copilului tau

Jocurile de rol au o importanta majora in dezvoltarea abilitatilor emotionale.
  1. Imitarea diferitelor actiuni mama si tata (mergem la cumparaturi), imitarea unor situatii reale din viata(aranjam masa sau servim ceaiul impreuna), jocul de-a imbracatul, scene de poveste, interpretari pe scena.
  2. Jocurile de grup- dezvolta creativitatea, imaginatia, aptitudinile logice de rezolvare a problemelor, intra in contact cu diverse modele de personalitate ( sensibilitatea, egoismul, incapatanarea, altruismul, aroganta).
  3. Incurajeaza-l sa participe la activitati artistice( dansul, pictura, desenul);ii dezvolta creativitatea si increderea in fortele proprii
  4. Incurajeaza-l si sprijina-l sa participe la activitati sportive (angajarea in competitii, sporturi) ; va constientiza corpul sau si limitele personale, va socializa si isi va dezvolta strategii de reusita.