Dezvoltarea copilului - elemente definitorii





Cresterea copilului reprezinta cea mai mare provocare pentru un parinte , ea nu se face dupa un sablon sau o procedura bazata pe o stiinta exacta si apare intrebarea fireasca CUM IMI CRESC COPILUL? CE TREBUIE SA FAC? 
Din momentul venirii pe lume a copilului, trebuie sa fii alaturi de el ori de cate ori are nevoie de tine. Acel sentiment de siguranta ii creeaza o stare de bine si il face sa fie fericit si linistit. 
Chiar daca este mic si pare neajutorat el va sti cum sa iti comunice ceea ce doreste, de aceea parintii trebuie sa invete sa inteleaga stimulii trimisi de copil si sa raspunda prompt. 
Copilul de astazi este in continua formare, el vine pe lume cu un alt fel de bagaj genetic, este modelat de societatea moderna, de familie, gradinita si scoala, priteni, de societate si de fiecare decizie a parintilor. 

E foarte adevarat ca un adult de succes este un copil cu parinti responsabili. 

Copilul dupa ce se naste trece prin momente de adaptare la noul mediu, el trebuie sa invete totul de la zero. Din fericire copii au o abilitate innascuta de invatare si deprind orice cel mai bine in intervalul de la nastere si pana la 5 ani - au ritmul cel mai rapid de invatare din viata. Prin urmare, in aceasta perioada parintii trebuie sa fie atenti la ce fel de stimuli sunt expusi copii deoarece acestia pot influenta pozitiv sau negativ dezvoltarea celui mic. 
La aceasta varsta, educatia copilului se face prin joc. 

Rolul parintilor / tutorilor este de a umple intervalul dintre cunostintele existente ale copilului si cerintele si abilitatile sarcini noi. Adultul va urmari evolutia copilului din punct de vederea dezvoltarii fizice, socio- emotionale, dar nu in ultimul rand dezvoltarea cognitive. 

1. Dezvoltarea fizica 

Aceasta consta in creterea in inaltime si greutate si in maturarea osoasa, dentara si pubertara a copilului de la nastere pana la varsta adulta. Cresterea in inaltime si in greutate a intregului corp si a fiecarui organ este legata de factori ereditari si hormonali, dar necesita si aporturi alimentare echilibrate. Supravegherea este realizata prin masuratori regulate ale inaltimii si greutatii copilului si prin compararea lor cu mediile statistice.

Perioada copilariei mici se incheie in jurul varstei de 3 ani cand se trece de la dezvoltarea fizica si motorie rapida la o crestere constanta a prescolarului, respectiv o evolutie a greutatii cu 2-3 kg pe an si in inaltime cu 5 pana la 8 cm pe an, perioada in care sunt vizibile diferentele in dezvoltarea musculaturii la baieti si fete. 

Dezvolatrea creierului si a sistemului nervos face posibila dezvoltarea cognitiva si a motricitatii la copii prescolari. Cele 2 emisfere ale creierului se dezvolta diferit 
  • emisfera stanga este responsabila de limbaj , scriere si logica, in perioada 2-6 ani ; 
  • emisfera dreapta responsabila de latura creativa si imaginative in perioada 7-11 ani. 
Daca vorbim de dezvoltarea fizica, vorbim de fuctii motorii si acestea sunt de 2 feluri : 
  • functii motorii grosiere si 
  • functii motorii fine. 

2. Dezvoltarea socio emotionala 

Cercearile din domeniul psihologiei dezvoltarii au dovedit faptul ca dezvoltarea abilitatilor intelectuale ale copiilor nu este suficienta. Studii care au urmarit copii înceand cu primii ani de viata şi pana la varsta adulta au indicat faptul că abilitaţile copiilor de a-si constientiza trairile emtionale, de a le gestiona în mod adecvat sau de a-si face prieteni, sunt cel putin la fel de importante ca si abilitatile intelectuale. 

In cadrul interactiunilor zilnice, copiii isi dezvolta si optimizeaza abilitatile socio-emotionale. 


Ei invata, de timpuriu: 
  • abilitaţi necesare pentru a lega prietenii (de exemplu cum sa se alature altor copii care se joaca, cum sa ceara jucariile, cum sa imparta jucariile, cum sa-si ajute partenerul de joc);
  • sa isi inteleaga emoţiile – sa le identifice, sa vorbeasca despre emotiile proprii si ale celorlalti, sa le lege de contextele în care apar în mod tipic (de exemplu bucuria la primirea unei jucarii);
  • sa isi gestioneze furia, prin constientizare , iar apoi sa gaseasca metode sa o controleze. 
Surprinzator, abilitatile socio-emtionale sunt un predictor mai bun al reusitei la scoala decat abilitatile intelectuale. Copiilor le este mai dificil sa invete sa scrie sau sa citeasca daca au probleme care ii distrag de la activitatile care se desfasoara la clasa, daca nu stiu sa urmeze instructiunile si cerintele educatorului, daca nu stiu sa socializeze cu cei din jur, nu stiu sa ceara ajutor sau sa se exprime adecvat. 

In timpul unei interactiuni sociale, copiii pot percepe emotiile exprimate de cei mici din jurul lor, ceea ce ii ajuta in rezolvarea conflictelor. Dupa ce copilul devine constient de emotiile traite, el poate sa empatizeze cu emotiile celorlati si sa se exprime adecvat in diverse interactiuni sociale, ba mai mult sa minimizeze efectele emotiilor negative. 

Copiii incep sa vorbeasaca despre emotiile lor in intervalul 2-4 ani, perioada in care isi manifesta si acccese de furie si teama de separare. 

Important este ca reactiile parintilor si a educatorilor sa fie bine gestionate, sa discute cu copilul despre starile lui emotionale, acceptarea lor si sa transmita sprijinul lor pentru a intelege trairile pe care le experimenteaza. 

Cand un copil trece printr-o emotie puternica trebuie intrebat cum se simte. Asa vor invata ca este normal sa aiba diverse emotii si e bine sa vorbeasaca despre ele. 

Comportamentele neadecvate ale copiilor sunt consecinta inhibarii unor emotii negative traite. 

3. Dezvoltarea cognitiva 

Dezvoltarea cognitiva abordeaza achizitia cunoasterii – dobandita cu ajutorul unor procese phisice precum gandirea, memoria, atentia si limbajul – prin care conferim sens realitatii si ne adaptam mediului in care traim. 

Jean Piaget, una dintre vocile importante ale teoriei stadialitatii dezvoltarii cognitive a copiilor, a ajuns la concluzia conform careia copiii incearca sa inteleaga singuri universul, iar evolutia copilului este rezultatul eforturilor sale proprii fara indrumare. Concluzii care se desprind ar fi: 
  • copiii invata activ, explorand lumea si experimentand, inca din primele luni de viata si nu o fac la intamplare, ci isi alcatuiesc cunostintele, ca intr-un puzzel, prin alegerea unor elemente din experientele lor, fie ele pozitive, fie negative. 
  • copii gandesc diferit de adulti, iar aceste diferente se schimba de la o perioada de dezvoltare la alta; 
  • dezvoltarea intelectuala este continua de la nastere, si totusi aceasta dezvoltare se face construind peste suportul initial, care va constitui baza oricarei etape a progresului. 
Spre deosebire de acesta, psihologul rus Lev Vigotsky, a considerat ca mediul particular in care cresc copiii si interactiunile cu persoane mai competente sunt parte integranta din dezvoltarea lor cognitiva. Aceasta este, in esenta, un proces social ce integreaza trei aspecte: cultural, interpersonal si individual. 

Piaget defineste patru perioade in dezvoltarea cognitiva la copii: 
  • perioada senzorio motorie, de la 0 la 4 ani, se imparte in mai multe stadii de dezvoltare si se evidentiaza etapa 12 luni cand copilul isi aminteste timp de 8 saptamani, spre 24 luni creste durata de concentrare a atentiei pe un obiect/actiune chiar daca are si alte obiecte in campul sau vizual, la 3 ani nu poate privi o realitate decat din punctul sau de vedere, apare rationamentul, capacitatea de a reproduce o actiune in lipsa modelului, limbajul se interiorizeaza; 
  • perioada preoperatorie (copilatia mica), de la 4 la 7 ani ani , este varsta la care copii inca nu sunt pregatiti sa efectueze operatii mentale logice, imita actiunile reale, inteleg cauzalitatea, au tendinta de a se concentra pe un singur aspect al unei situatii si neglijarea celorlalte (centrarea), incapacitatea de a intelege conservarea materiei si a ireversibilitatii operatiunilor (o actiune pote fi facuta in 2 sau mai multe sensuri), poate intelege punctul de vedere al altuia, inteleg ca oamenii au convingeri diferite, memoria creste - copiii reproduc usor ceea ce ia impresionat, limbajul se dezvota in acelasi timp cu gandirea; 
  • perioada operatiilor concrete (copilaria mijlocie), de la 6-7 ani pana la 11 ani, este capabil sa invete din ce in ce mai mult si sa asimileaza cunostinte din domenii diferite, formuleaza ipoteze, stie sa gaseasca solutii, sa izoleze factorii care influenteaza si sa traga concluzii; 
  • perioada operatiilor formale, spre 12 ani, la acesta varsta copilul poate prevedea consecinte pe termen lung, formuleaza ipoteze si este capabil sa treaca de la concret la abstract. 
Exprimarea entuziasmului si a bucuriei, oferirea de suport si de exemplu, increderea in reusita, incurajarea initiativei si a creativitatii, greseala interpretata ca un indiciu si factor de invatare sunt stimuli pozitivi care se recomanda a fi folositi in procesul de invatare al copilului, fie ca se desfasoara alaturi de parinte, educator sau terapeut.